Wednesday, February 20, 2008

BabaRoza din zmeuris


Cateodata vecinii ii ziceau Baba Rozalia. Cu accent pe primul "a". Imi placea cum suna.
Asta era mama batrana a lu TantiMargareta, nevasta lu NeneaVasilica vecinu nostru. Care mai avea si o capra pe care o chema Tili. Cu diacritice. Eeee... si baba asta avea ea vreo 70 de ani pe-atunci. Vecinii astia faceau parte tot dintre aia harnici. Erau nemti. Si cred ca si catolici. In zona aia e o amestecatura de natii si nici una nu seamana cu alta. Par sa semene, da daca te uiti de aproape diferentele sunt foarte clare. Se vede care-i roman, care-i neamt, care ungur, care sarb, la care e familie mixta, cum era la buni si bunu.

Stateau in casa aia vreo 3-4 generatii. BabaRoza, fie-sa, copiii lu fie-sa si copiii copiilor lu fie-sa. Stateau de fapt in aceeasi curte, da aveau gospodarii separate. Adica BabaRoza era un pic mai singuratica, am observat ca multi batrani fac asa. Se izoleaza intr-o casuta in fundul curtii. E, baba asta era ceva de speriat, pentru ca era foarte certareata si nemultumita. Ii zicea lu bunu ca din cauza mea si a lu sor-mea nu poa sa aiba ea pic de liniste in curte, ca cica faceam galagie. Bineinteles exagera, ca si eu si sor-mea eram foarte linistite si ne certam foarte rar si nu tipam niciodata. Mai boceam io daca ma loveam, da pe sor-mea nu-mi amintesc sa o fi auzit bocind. Era mai sobra. Trebuia sa pastreze un nivel de om serios, ca era mai mare. Era sefu. Ne jucam de-a banditii, sau de-a haiducii, eu cu ea. Si ea era, normal, capitanul bandei, si eu eram banda. Ascultam toate comenzile. De obicei ma trimitea in misiune sa fur gogosi sau snitele de la buni. Sau clatite. Dup-aia ne duceam cu ele la bunu, imparteam prada, si cand ii ziceam lu buni se facea ca nu stie, ca n-a vazut ca doaaaamne, ce ne mai pricepem. Acum ca ma gandesc, vad ca de fapt bunu era capul capilor. Era omul din umbra. Sistemul era corupt pana la varf.

BabaRoza obisnuia sa se piteasca in tufele de zmeura din gradina ei, lipita de a noastra. Se facea ca are treaba si statea cu ochii pe noi. Seara "ne turna" la bunu. Ce i se parea ei mai grav. Ca ne-am urcat in copaci, ca am mancat nu stiu cate mere, ca ne-am batut cu bete de marar (sor mea citise muschetarii de curand si faceam antrenamente la scrima).

Baba asta mai avea, nu stiu de unde, un nepot mai mare ca noi, cre ca avea vreo 14 ani. Laura avea vreo 9-10 si eu 6. Nepotu asta, pe care-l chema Ciprian, statea de fapt la bloc, tot in Bocsa, da venea in vacante pe la bunica-sa. Se remarca prin faptul ca toata ziua zbiera prin curte. Nu stiu de ce facea de-astea la varsta lui. Noaptea iesea pe strada la banca, cu golanii si gagicile. Bunica-sa insa zicea de el ca e cuminte ceva de speriat. Cand nu urla dupa el prin curte "Ciprianeeeeee!!! Cipriane treci aici ca-ti rup urechile!". Nu stiu de ce ii rupea urechile, da ma bucuram ca nu e bunica mea. Il punea saracu, la 14 ani, sa doarma dupa-amiaza. Atunci urla la noi ca facem galagie si nu poate sa se odihneasca mititelu.

BabaRoza a murit cred acu vreo 2 ani. Imi aduc aminte ca ma facusem mare si m-am intalnit ultimele dati cu ea. Cred ca avea spre 90 de ani. Se imbunase. Vorbea cu mine cu un fel de respect asa, eram... gata... om serios, de baza, cu care poti sa discuti. Zicea ca o doare ba una ba alta, soldul, cotu, picioru. Le zicea parca astepta sa-i zic io ce sa faca sa nu o mai doara si sa nu mai fie batrana. Si era foarte mandra ca uite, m-am facut mare, si cand eram mica nu eram decat o gagalice. Cre ca m-a si pupat de cateva ori, nu mai tin minte.
Mos Patru avea palarie de padurar.

cand eram mica-mica, bunu lua lapte de la un mos care locuia cu baba lui intr-o casa la marginea padurii. Pe mos il chema Mos Patru si pe baba lui nu stiu cum o chema, dar era om bun. Si baba si mosu purtau sort. Al babei era inflorat, al lui mosului era alb-gri, dintr-un fel de prelata. Cateodata mergeam si ne mulgea laptele pe loc si stateam cu mosu in grajd, langa vacute. Cred ca nimic nu miroase mai a curat decat un grajd de vaci. E cam ca mirosul de rufe uscate pe sarma, cam pe acelasi loc. Era pe vremea cand bunu avea pana in 55 de ani. Mosu avea vreo 90. De-aia nu mi-am pus niciodata problema ca bunu ar putea fi batran. De acolo mi-a ramas si mirosul de batrani. Daca ma plictiseam in grajd, sau daca eram prea multi si se panica vaca, ma duceam cu baba lu Mos Patru in casa. Acolo era mirosu de oameni batrani. Un miros de terci, amestecat cu haine vechi, nu murdare, da vechi, cu miros de miez de paine si rosii. Am mai gasit mirosul asta la strabunica mea si de curand, pe scara unui bloc din bucuresti. Cred ca e un miros de sort mai bine zis. De panza veche cu ceva de mancare, ce ziceam mai sus. Baba juca un rol secundar pentru mine, cam cum ar fi fost mosul lu Sfanta Miercuri daca ar fi fost. Nu-mi mai aduc aminte decat ca era, ca si mosul, foarte blanda si imi povestea ca au niste nepoti parca pe la Resita sau Timisoara, pe care nu prea ii vedeau. Traiau singuri si stafiditi acolo la ei in casuta, cu lapte, branza si ciuperci din padure. Erau altfel decat alti oameni din Bocsa pentru ca nu exclamau excesiv si nu se scalambaiau la copii. Imi placea si ca le ziceam mos si baba, nu tanti si nenea. Erau din alt film. Te luau de om serios. Nu ca nu stiau sa se joace, erau niste oameni foarte blanzi si foarte calzi, da nu se pitigaiau si nu te pacaleau cu chestii clasice de pacalit copii. Stiai clar cu ei si de unde vine laptele, si de ce creste iarba si ca nu exista bau bau. Daca ii intrebai de valva muntelui sau de muma padurii s-ar putea sa fi fost de alta parere. Da cu bau bau-ul sigur nu aveau nici o gara.

Alt lucru care imi placea era ca nu aveau curtea betonata. Pe la Bocsa oamenii care stau la curte sunt de trei feluri: harnicii, care organizeaza si lustruiesc tot, si din astia fac parte bunu cu buni, si au toata curtea asfaltata mai putin tarcul pentru gaini si gradina (si in gradina au pe mijloc o alee pietruita pe care o matura zilnic!); lenesii, care au noroi si anarhie prin curte; si batranii vechi, care au iarba in toata curtea. Mos Patru avea curtea plina de gaini, pui si iarba. Cateodata gainile urcau treptele si bagau capul pe usa in casa si se uitau la tine. Isi lungeau gatu si scoteau cate un "coooooooot, cooooooooooot" meditativ-dojenitor, dupa caz.

Pe vremea aia, pentru mine Mos Patru era egal cu laptele. Care nu-mi placea de nici o culoare. Dar, pentru ca era de la Mos Patru si pentru ca buni zicea ca daca beau toata cana pe fundul canii o sa vad ceva frumos, Bocsa era singurul loc unde nu comentam cand trebuia sa beau lapte.