Wednesday, February 20, 2008

BabaRoza din zmeuris


Cateodata vecinii ii ziceau Baba Rozalia. Cu accent pe primul "a". Imi placea cum suna.
Asta era mama batrana a lu TantiMargareta, nevasta lu NeneaVasilica vecinu nostru. Care mai avea si o capra pe care o chema Tili. Cu diacritice. Eeee... si baba asta avea ea vreo 70 de ani pe-atunci. Vecinii astia faceau parte tot dintre aia harnici. Erau nemti. Si cred ca si catolici. In zona aia e o amestecatura de natii si nici una nu seamana cu alta. Par sa semene, da daca te uiti de aproape diferentele sunt foarte clare. Se vede care-i roman, care-i neamt, care ungur, care sarb, la care e familie mixta, cum era la buni si bunu.

Stateau in casa aia vreo 3-4 generatii. BabaRoza, fie-sa, copiii lu fie-sa si copiii copiilor lu fie-sa. Stateau de fapt in aceeasi curte, da aveau gospodarii separate. Adica BabaRoza era un pic mai singuratica, am observat ca multi batrani fac asa. Se izoleaza intr-o casuta in fundul curtii. E, baba asta era ceva de speriat, pentru ca era foarte certareata si nemultumita. Ii zicea lu bunu ca din cauza mea si a lu sor-mea nu poa sa aiba ea pic de liniste in curte, ca cica faceam galagie. Bineinteles exagera, ca si eu si sor-mea eram foarte linistite si ne certam foarte rar si nu tipam niciodata. Mai boceam io daca ma loveam, da pe sor-mea nu-mi amintesc sa o fi auzit bocind. Era mai sobra. Trebuia sa pastreze un nivel de om serios, ca era mai mare. Era sefu. Ne jucam de-a banditii, sau de-a haiducii, eu cu ea. Si ea era, normal, capitanul bandei, si eu eram banda. Ascultam toate comenzile. De obicei ma trimitea in misiune sa fur gogosi sau snitele de la buni. Sau clatite. Dup-aia ne duceam cu ele la bunu, imparteam prada, si cand ii ziceam lu buni se facea ca nu stie, ca n-a vazut ca doaaaamne, ce ne mai pricepem. Acum ca ma gandesc, vad ca de fapt bunu era capul capilor. Era omul din umbra. Sistemul era corupt pana la varf.

BabaRoza obisnuia sa se piteasca in tufele de zmeura din gradina ei, lipita de a noastra. Se facea ca are treaba si statea cu ochii pe noi. Seara "ne turna" la bunu. Ce i se parea ei mai grav. Ca ne-am urcat in copaci, ca am mancat nu stiu cate mere, ca ne-am batut cu bete de marar (sor mea citise muschetarii de curand si faceam antrenamente la scrima).

Baba asta mai avea, nu stiu de unde, un nepot mai mare ca noi, cre ca avea vreo 14 ani. Laura avea vreo 9-10 si eu 6. Nepotu asta, pe care-l chema Ciprian, statea de fapt la bloc, tot in Bocsa, da venea in vacante pe la bunica-sa. Se remarca prin faptul ca toata ziua zbiera prin curte. Nu stiu de ce facea de-astea la varsta lui. Noaptea iesea pe strada la banca, cu golanii si gagicile. Bunica-sa insa zicea de el ca e cuminte ceva de speriat. Cand nu urla dupa el prin curte "Ciprianeeeeee!!! Cipriane treci aici ca-ti rup urechile!". Nu stiu de ce ii rupea urechile, da ma bucuram ca nu e bunica mea. Il punea saracu, la 14 ani, sa doarma dupa-amiaza. Atunci urla la noi ca facem galagie si nu poate sa se odihneasca mititelu.

BabaRoza a murit cred acu vreo 2 ani. Imi aduc aminte ca ma facusem mare si m-am intalnit ultimele dati cu ea. Cred ca avea spre 90 de ani. Se imbunase. Vorbea cu mine cu un fel de respect asa, eram... gata... om serios, de baza, cu care poti sa discuti. Zicea ca o doare ba una ba alta, soldul, cotu, picioru. Le zicea parca astepta sa-i zic io ce sa faca sa nu o mai doara si sa nu mai fie batrana. Si era foarte mandra ca uite, m-am facut mare, si cand eram mica nu eram decat o gagalice. Cre ca m-a si pupat de cateva ori, nu mai tin minte.

No comments: