Wednesday, February 20, 2008

Mos Patru avea palarie de padurar.

cand eram mica-mica, bunu lua lapte de la un mos care locuia cu baba lui intr-o casa la marginea padurii. Pe mos il chema Mos Patru si pe baba lui nu stiu cum o chema, dar era om bun. Si baba si mosu purtau sort. Al babei era inflorat, al lui mosului era alb-gri, dintr-un fel de prelata. Cateodata mergeam si ne mulgea laptele pe loc si stateam cu mosu in grajd, langa vacute. Cred ca nimic nu miroase mai a curat decat un grajd de vaci. E cam ca mirosul de rufe uscate pe sarma, cam pe acelasi loc. Era pe vremea cand bunu avea pana in 55 de ani. Mosu avea vreo 90. De-aia nu mi-am pus niciodata problema ca bunu ar putea fi batran. De acolo mi-a ramas si mirosul de batrani. Daca ma plictiseam in grajd, sau daca eram prea multi si se panica vaca, ma duceam cu baba lu Mos Patru in casa. Acolo era mirosu de oameni batrani. Un miros de terci, amestecat cu haine vechi, nu murdare, da vechi, cu miros de miez de paine si rosii. Am mai gasit mirosul asta la strabunica mea si de curand, pe scara unui bloc din bucuresti. Cred ca e un miros de sort mai bine zis. De panza veche cu ceva de mancare, ce ziceam mai sus. Baba juca un rol secundar pentru mine, cam cum ar fi fost mosul lu Sfanta Miercuri daca ar fi fost. Nu-mi mai aduc aminte decat ca era, ca si mosul, foarte blanda si imi povestea ca au niste nepoti parca pe la Resita sau Timisoara, pe care nu prea ii vedeau. Traiau singuri si stafiditi acolo la ei in casuta, cu lapte, branza si ciuperci din padure. Erau altfel decat alti oameni din Bocsa pentru ca nu exclamau excesiv si nu se scalambaiau la copii. Imi placea si ca le ziceam mos si baba, nu tanti si nenea. Erau din alt film. Te luau de om serios. Nu ca nu stiau sa se joace, erau niste oameni foarte blanzi si foarte calzi, da nu se pitigaiau si nu te pacaleau cu chestii clasice de pacalit copii. Stiai clar cu ei si de unde vine laptele, si de ce creste iarba si ca nu exista bau bau. Daca ii intrebai de valva muntelui sau de muma padurii s-ar putea sa fi fost de alta parere. Da cu bau bau-ul sigur nu aveau nici o gara.

Alt lucru care imi placea era ca nu aveau curtea betonata. Pe la Bocsa oamenii care stau la curte sunt de trei feluri: harnicii, care organizeaza si lustruiesc tot, si din astia fac parte bunu cu buni, si au toata curtea asfaltata mai putin tarcul pentru gaini si gradina (si in gradina au pe mijloc o alee pietruita pe care o matura zilnic!); lenesii, care au noroi si anarhie prin curte; si batranii vechi, care au iarba in toata curtea. Mos Patru avea curtea plina de gaini, pui si iarba. Cateodata gainile urcau treptele si bagau capul pe usa in casa si se uitau la tine. Isi lungeau gatu si scoteau cate un "coooooooot, cooooooooooot" meditativ-dojenitor, dupa caz.

Pe vremea aia, pentru mine Mos Patru era egal cu laptele. Care nu-mi placea de nici o culoare. Dar, pentru ca era de la Mos Patru si pentru ca buni zicea ca daca beau toata cana pe fundul canii o sa vad ceva frumos, Bocsa era singurul loc unde nu comentam cand trebuia sa beau lapte.

No comments: