Sunday, April 06, 2008


in-ghe-ta-taaaa... si spuma de la bere.

n-am mai vazut niciunde inghetata ca aia de la bocsa, varianta old school, desigur :) era intr-un cornet patrat, adanc doar de doua degete si cu fundul plat. inghetata era jumatate roz, jumatate verde, ca o piramida. mi se pare ca ghereta de la care luam inghetata asta era exact langa coafor. bunu se stia si se saluta cu toti oamenii de pe-acolo. nu cred ca era cine stie ce prieten cu toti, da era clar ca ii placea sa se vada cu ei. cam asta e tot farmecul cand mergi la piata sau la cumparaturi, ceva: iesi din casa si de bine de rau te intalnesti cu cineva care iti zice un "sa traiesti", unu mai zambeste, mai face o gluma, spune un banc pe care il stii din prima zi de munca, de acu 40 de ani cand i-ai cunoscut pe oamenii aia. in timpul asta ceva mic si dezlanat sta pe ghidonul bicicletei, balangane din picioare si lipaie la o inghetata care se topeste. Dupa ce s-a boscait bine pe maini si pe fata cu inghetata, trebe s-o lustruiesti cu batista proprie si cu putin scuipat ca sa arate totusi a creatura umana cand o livrezi inapoi pe poarta la buni.

piata de la bocsa e aproape de halta (un loc unde opreste trenul si de unde poti sa iei bilete, dar nu e gara, e ca o statie intermediara intre doua gari). cand veneam in vacanta bunu ne lua cu bicicleta de la tren. de fapt lua din bagaje si ma lua ori pe mine ori pe sor mea. treceam prin piata si acolo era o baraca din care iesea o tejghea de dupa care iesea o jumatate de om care scotea halbe si tapi de bere. mi se pare ca erau si vreo doua-trei masute de tabla, rotunde, cu un picior inalt si fara scaune. cativa oameni se sprijineau intr-un cot de mesele alea sau de tejghea, beau bere si palavrageau ceva. cand isi primea si bunu berea mai intai imi dadea mie sa beau spuma. un pic asa. toata chestia dura maxim 5-10 minute, bea o bere si pleca acasa. nu cred ca facea asta prea des si nu a baut niciodata mai mult de o bere. era asa... o aparitie fulminanta pentru oamenii aia, probabil.

cand ne astepta la gara, bunu se imbraca intr-un fel de haine de duminica pe care acum am vazut ca le poarta prin gradina la lucru, daca nu le-o fi pus deja pe foc. era foarte frumos in hainele alea. Erau niste pantaloni albastri de ceva stofa, material, si o camasa galben-crem, cu maneca scurta. hainele alea le mai purta numai cand mergeam undeva in vreo vizita mai festiva sau la resita. aveam o carte cu povesti de octav pancu iasi. una dintre povesti era despre un baietel care n-avea chef sa se duca la scoala da pana la urma tot se imbraca si se duce, de dragul hainelor cu care trebuia sa se imbrace. in poza de langa poveste apareau o camasa si niste pantaloni aproape la fel ca astia pe care-i avea bunu.