Friday, May 09, 2008


si asta-i buni:) in rolul de om serios al casei.

Cainele-sonerie.

o rasa speciala, descoperita de buni. in ea intra toti cainii mici, cu picioare scurte, care latra mult si ascutit. dupa mine sunt niste piticanii enervante, dupa ea sunt niste creaturi minunate, deosebit de folositoare omului. poti sa-i tii liberi prin curte, nu musca musafirii, nu te musca nici pe tine, nu fug dupa gaini, sunt usor de manevrat si toata ziua n-au alta treaba decat sa latre cand iti intra cineva pe poarta. adica te-anunta.

un astfel de caine-minune i-ar indeplini lu buni doua vechi dorinte: sa fie si ea, ca toti stapanii care se respecta, mai mare decat cainele curtii si sa dispara soneria de la poarta, sonerie despre care a zis mai demult ceva ce mi-e rusine sa zic acum. poate daca as bea ceva inainte :D




izvorul negru reloaded

n-a mai ramas mare lucru din izvorul negru. cam asta am gasit cand am ajuns acum. noroc ca peste toate gunoaiele are grija iarba sa creasca si sa faca iar frumos si ordine.

cand am vazut ca au pus indicator pentru izvorul negru aproape ca m-am bucurat, desi la cati oameni trec pe-acolo acum e cam inutil si na, cam sparge atmosfera aia de padure neumblata. m-am gandit: "ia uite ca s-a gandit cineva sa valorifice resursele turistice ale zonei, mama mama!! a ajuns europa la buni-n frasinis". indicatorul saracu... nu stiu ce cauta acolo. de-aia s-a si zbarcit asa, de frica si singuratate, ca-n afara de doua trei pet-uri nu prea avea cu cine sa converseze pe-acolo. probabil in 3 ani o sa-l inghita si pe el padurea, asa cum a inghitit tot ce-a intrat vreodata in ea din afara.

chiar aici era casa padurarului. erau o gramada de oameni, avea multi copii, nepoti, nu stiu ce erau, da era tot timpul agitatie la el in curte, nici nu stiu daca avea gard, in orice caz daca avea se vedea prin el, o fi fost gard de-ala pitic. gainile umblau libere peste tot. avea multe fete care isi faceau de lucru pe langa casa, radeau, se strigau, chemau pasarile la mancare, bateau in tigai. vedeai cate-un cap cand la un geam cand la altul.

pana la urma s-au mutat si ei, ori la resita ori la timisoara, casa a ramas singura, oamenii au desfacut-o si si-au luat fiecare ce-au avut nevoie: caramizi, scanduri etc.

si... cam asta a ramas...

Thursday, May 08, 2008

am cautat floarea asta de-am innebunit. imi aduceam aminte de ea perfect, stiam ca o vazusem cand eram mica si ca erau multe multe multe undeva, da acu nu mai era pe nici un camp si am crezut ca ori a disparut ori am visat eu. da uite ca am gasit-o, si erau tot asa, multe multe multe, un camp intreg. si nu, nu e floare de menta sau de urzica. sau de tra la la tigancii.

EA este. supa de taitei. mai mult nu pot sa zic, ca-mi dau lacrimile de emotie :D

Wednesday, May 07, 2008


oala nu stia nici ea ce cauta acolo, dar celelalte gunoaie zor-nevoie s-o aleaga presedinta. mai era un pantof rosu, cu toc, foarte derutat si el, nici nu stia incotro s-o apuce. io i-am sugerat s-o ia frumos inapoi spre casa si sa-i traga un varf in fund stapane-si sau stapanului care l-a aruncat aiurea pe deal.